Săptămâna trecută, băieţelul nostru în vârstă de 6 ani a primit o vedere de la Sebi, prietenul lui româno-american, în compania căruia a petrecut câteva zile vara trecută. A fost o bucurie pentru întreaga familie. Dincolo de mesajul emoţionant al unui copil de 7 ani, surpriza a fost deosebit de plăcută şi pentru că nu mai primiserăm de foarte multă vreme o carte poştală ilustrată.
Până mai ieri, în special vara, soseau vederi de la cei stabiliţi departe, de la rude aflate la băi, de la prieteni în vacanţă în locuri pe care ne-am fi dorit să ajungem cândva. Priveam imaginile surprinse în fotografii, citeam şi reciteam mesajul, apoi păstram cu grijă vederea, care întregea colecţia cu imagini ilustrate.
Iar când noi eram fericiţii plecaţi în concediu, căutam cu grijă cele mai reprezentative imagini, făceam o listă imaginară a destinatarilor aleşi cu atenţie şi începeam să scriem: de la mesajele politicoase tip "salutări de pe frumoasele meleaguri prahovene" la "Dragi părinţi, am ajuns cu bine în tabăra Tamina. Mâncarea este bună, am fost în excursie la Predeal, de unde mi-am cumpărat un buzdugan. Mi-e dor de voi. Cu drag, ..."
Astăzi, în cutia poştală sosesc doar plicurile cu facturi de plată şi flyere publicitare. Explozia de imagini surprinse de aparatele foto moderne şi de smartphonuri a scăzut din ce în ce mai mult interesul pentru cărţi poştale. Nici comercianţii nu au contribuit la întreţinerea acestei tradiţii, pentru că de obicei vederile se achiziţionează de la chioşcuri de ziare sau din librării, în timp ce timbrele necesare expedierii acestora se găsesc numai la oficiile poştale. Pentru un turist de pe un vas de croazieră care se opreşte într-un oraş timp de câteva ore, căutarea clădirii poştei devine o aventură fără sfârşit.
Datorită reţelelor de socializare, aflăm în direct cum arată hotelurile unde prietenii noştri îşi petrec vacanţele, ce au mâncat la prânz, cât de lungă a fost călătoria, cât timp au petrecut în aeroport, cum e vremea. Totul a devenit mai rapid, direct, dar în acelaşi timp mai rece şi impersonal. Dacă înainte cel care alegea o vedere pentru tine, îţi dedica timp şi atenţie, acum faci parte dintr-o listă de prieteni care au acces la aceleaşi informaţii. Tot pe reţelele de socializare vedem fotocopii după cărţi poştale de la începutul secolului trecut, de o inegalabilă valoare istorică, documente care ne ajută să reconstituim atmosfera unor vremuri îndepărtate.
Revenind la actualitate, a trecut moda vederilor sau pur şi simplu acesteau au intrat într-un con de umbră? Tu când ai trimis ultima dată o vedere sau când ai primit una?
Labels: colecţii, experienţe, gânduri, vacanţă
