E decembrie, luna cadourilor, a sărbătorilor, dar şi a comemorării revoluţiei din '89. Zilele acestea gândurile îmi sunt întunecate de amintiri despre cum era "înainte", despre sacrificiile pe care le făceau oamenii pentru a putea avea o viaţă normală, dar mai ales de faptul că încă există persoane care regretă comunismul.
Nu ştiu dacă o fac din convingere sau pentru simplul motiv că poporul român are memoria scurtă şi iartă uşor ororile trecutului. Am citit de curând pe această temă un articol în care sunt făcute publice rezultatele unui sondaj prin care aproximativ 44% din cei intervievaţi declarau că înainte "se trăia mai bine".
Despre cât de "bine" se trăia înainte mi-am amintit cu ocazia unui eveniment recent la a cărui organizare am contribuit în mod direct: "Il regime comunista in Romania e la sua fine: riflessioni su una storia recente". Evenimentul, organizat în colaborare cu Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie din Constanţa, cu sprijinul Editurii "Constanţa City Walking Guide" şi al Asociaţiei "Romania chiama Parma", a avut loc la Biblioteca Internaţională "Ilaria Alpi" din Parma-Italia şi a constituit un îndemn pentru numerosul public prezent, român şi italian, de a cunoaşte istoria recentă a României şi a face în aşa fel încât nicăieri în lume să nu se mai repete asemenea atrocităţi. Aceasta pentru că în vremuri de restricţii economice şi în prezenţa unei clase politice incapabile să guverneze, este foarte uşor să se alunece pe panta populismului, a naţionalismului şi, cel mai grav, a extremismului. A trăi în democraţie este un drept dar şi un privilegiu, de aceea nu trebuie să uităm cu câte sacrificii ne-am recâştigat libertatea.
Pe parcursul conferinţei sale, doamna Dr.Delia
Roxana Cornea a adus în atenţie problematica trecutului dureros al României din
perioada regimului comunist (1945-1989), prezentarea sa fiind completată de o interesantă prezentare foto-documentară.
A urmat
vernisarea expoziţiei „Il gulag
rumeno: la tragedia di una nazione”, structurată ca o incursiune prin istoria
neagră a acelor ani. Prezentarea foto-documentară, care prezintă publicului italian unul dintre
momentele cele mai întunecate din istoria recentă a poporului român, are la
bază documente din arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
(Bucureşti), din fondurile documentare ale Serviciului Judeţean al Arhivelor
Naţionale Constanţa şi din Arhiva Institutului pentru Studiul Totalitarismului
(Bucureşti).
Pentru cei interesaţi, precizez că aceasta poate fi vizitată până pe data de 24 decembrie 2013.
Expoziţia, coordonată de doamna Delia Roxana Cornea şi realizată grafic de editura constănţeană Constanţa City Walking Guide, pune
accentul pe unul dintre episoadele dureroase ale experimentelor prin care a
trecut România în perioada anilor 1947-1964, şi anume deschiderea lucrărilor Canalului
Dunăre Marea Neagră (1949-1953), şantier utilizat de către puterea comunistă ca
“lagăr de exterminare prin muncă” a adversarilor politici, intelectualităţii şi
preoţimii. În cele 14 lagăre de pe parcursul şantierului au fost internaţi
circa 19.000 de deţinuţi politici, mulţi dintre aceştia murind din cauza condiţiile
de muncă inumane, a lipsei de hrană şi a
torturilor la care au fost supuşi.
Este de remarcat prezenţa la manifestarea culturală a Domnului Eugen Şerbănescu - Consul General al României la Bologna- şi a Doamnei Consul Mirela Donciu. Domnul Consul General a avut o interesantă intervenţie la sfârşitul conferinţei, în care a subliniat faptul că, pentru a înţelege cel mai bine ce s-a întâmplat în acea perioadă este bine să nu se piardă din vedere faptul că înfrângerea nazismului a însemnat şi împărţirea Europei în două zone distincte. În timp ce partea vestică a avut şansa de a se dezvolta liber, partea estică a căzut victimă unui regim crud.
Labels: experienţe, Români în Italia, România