Românilor le
place mereu să câştige, să creadă că sunt pe primul loc, iar dacă nu se
întâmplă acest lucru încep să critice. La fel s-a întâmplat şi anul acesta cu
târgul „Bucharest Christmas Market”, târgul de Crăciun organizat în Bucureşti. Nu
ştiu câţi dintre cârcotaşi au vizitat în ultimii ani vreunul dintre târgurile de
top din Europa ori măcar s-au informat despre cum arată acestea.
Mai grav este
că nu s-au dus, nici măcar din curiozitate, să îl vadă pe cel din capitală şi
s-au rezumat să preia informaţiile prin intermediul televiziunilor.
Anul trecut,
fascinat de acest subiect, am ales să petrec câteva zile prin oraşele din
Italia unde se organizează cele mai renumite târguri de Crăciun. Nu o să vă
povestesc cum arătau cele din Trento sau Bolzano ci o să mă opresc la cel din
Merano,
considerat unul dintre cele mai vizitate din Europa.
Aş vrea să vedem împreună asemănările şi diferenţele
dintre târgul italian şi cel românesc (fotografiile sunt din Bucureşti):
Suprafaţa: cel din Bucureşti este mai întins ca suprafaţă şi mai „aerisit”, în schimb cel
italian este mai ordonat;
Căsuţele, cam tot
atâtea la număr, diferă doar prin faptul că ale lor sunt mai frumos luminate;
Pomul de Crăciun:
mult mai spectaculos mi s-a părut cel de la Bucureşti (mai bine zis cei de la
Bucureşti, pentru că în Piaţa Universităţii au fost împodobiţi doi brazi);
Mâncarea: acolo
am mâncat un wurstel cu varză acră tocată, celelalte propuneri fiind pe aceeaşi
temă. La Bucureşti puteai alege între: varză călită cu carnaţi, fasole cu
ciolan afumat, sarmale şi mămăligă, toate preparate exemplar la ceaun de nişte maramureşence
autentice;
Dulciuri: atât la
ei cât şi la noi te îmbiau tarabele cu: ştrudel cu mere, gogoşi, bomboane,
acadele;
Vin fiert:
calitatea e asemănătoare, prezentarea diferă. În Bucureşti acesta era oferit în
pahare de plastic, în timp ce în Italia se vindea în căni personalizate cu
logo-ul evenimentului, care puteau fi achiziţionate;
La capitolul
artizanat la ei predominau atelierele cu produse hand made specifice
Crăciunului (globuri, lumânărele, aranjamente florale) în timp ce la noi erau multe
căsuţe cu meşteri populari autentici (ce vindeau obiecte de ceramică, lemn, sticlă sau ţesături) care însă
nu aveau legătură cu specificul târgului;
Atmosfera
generală: mi s-a părut interesantă cea din Italia datorită locaţiei montane şi
a numărului mare de turişti străini. Bucureştiul compensează în schimb prin proiecţiile
video de pe clădirea BCR dar şi prin atmosfera de pe străzile din Centrul Vechi
(baruri, pub-uri, restaurante).
Ştiu că o să-mi
sară mulţi în cap dar vă spun că târgul de anul acesta din Bucureşti este, după
părerea mea, cel puţin la nivelul celui din Merano. Aşa că, în loc să ne
văicărim că nu avem bani de avion ca să ne ducem copiii într-un „târg adevărat
de Crăciun”, mai bine luăm maşina, autobuzul sau trenul şi venim să ne bucurăm măcar
de ceea ce avem acasă!
Labels: experienţe, oameni şi locuri, România