Primul loc pe care l-am descoperit în Italia, acum mulţi ani, a fost zona Lacului Garda. Eram în anul II de Facultate, iar acesta era locul cel mai occidental pe care îl văzusem vreodată. E drept, mai fusesem la bulgari şi la moldoveni în excursii ce nu depăşeau câteva ore, dar în Italia petreceam cea mai lungă perioadă din viaţa mea "în străinătate".
Obţinusem o bursă de studiu integrală din partea Universităţii din Milano, la cursurile de vară din cadrul Centrului Internaţional de Studii Italiene din Gargnano del Garda (
http://www.calcif.unimi.it/Bando2013.pdf).
Până acum vreo zece ani, orice plecare în Occident era cu mari emoţii, nu erai niciodată sigur că vei obţine viza, chiar dacă mergeai în Italia la studii.
(imagine din Salò)
Am ajuns în Gargnano del Garda, unde am descoperit că sediul în care se desfăşurau cursurile şi toate celelalte activităţi (inclusiv masa) era Palazzo Feltrinelli, un palat superb, donat Universităţii din Milano de către familia Feltrinelli, în scopul organizării de cursuri care să promoveze limba şi cultura italiană în lume. Palatul, situat chiar pe malul lacului, a fost şi ultima reşedinţă a lui Mussolini, din fericire cu mult înainte ca eu să ajung acolo.
M-am îndrăgostit imediat de locul acela minunat, de Italia şi de toate plantele de bouganville din lume, care îmi amintesc şi în prezent de aceea pe care o vedeam de la fereastra sălii de curs.
Tot aici aveam să descopăr bucătăria italiană, datorită bucătarului care zilnic, la prânz şi cină, ne pregătea feluri noi, pe care ni le şi descria în detaliu.
(Palazzo Feltrinelli, Gargnano del Garda)
Acum, de câte ori am prilejul, dau o fugă la
Lago di Garda. Cel mai comod este cu maşina, dar există şi varianta autobuzului, care ajunge într-o oră şi jumătate de la Brescia.
SALO'
Curiozităţi:
Timp de aproape doi ani, din '43 în '45, între Salò şi Gargnano, a existat- fondată din dorinţa lui Hitler- Republica Socială Italiană, unde au şi fost transferate sedii importante ale unor instituţii, printre care Ministerul de externe.
(clădire din Piaţa Centrală a oraşului)
Am descoperit că presupusul părinte al viorii ar fi Gasparo da Salò, a cărui statuie se află la începutul falezei.
Am văzut un vas în care, la începuturile medicinei, erau crescute lipitori pentru a fi utilizate în scopuri terapeutice.
Am văzut nişte "spaţii verzi" de un mov splendid, cu plante ornamentale ce semănau cu nişte verze creţe pitice.
Labels: Locuri de vizitat
