Înainte de sărbători, la sfârşitul săptămânii sau pur şi simplu când ai
chef de gătit ceva „ca la mama acasă”, dai o fugă la magazinul cu produse alimentare
româneşti.
În majoritatea oraşelor din diasporă unde există comunităţi de români, au apărut şi
magazine cu produse din ţară: pufarine, murături la borcan, arpacaş, blat de
napolitane pentru prăjituri, mezeluri, paté de ficat, cozonac la pungă.
În
alegerea produselor puse la vânzare, întreprinzătorul nu a făcut studii de
piaţă pentru a verifica gusturile consumatorului şi nici nu aplică tehnici de
marketing privind poziţionarea optimă a produsului la raft. Se ghidează pe pura
intuiţie şi nu dă greş.
Când treci uşa pragului unui astfel de magazin, eşti proiectat imediat
într-un alt spaţiu geografic şi temporal: mirosul amestecat de biscuiţi,
mezeluri şi leuştean îţi aminteşte de băcănia din sat, unde oamenii se
cunoşteau toţi, se salutau şi schimbau câteva vorbe, sau de magazinul de la
parterul blocului, unde mergeai să cumperi pâine şi halva sau suc, iar vânzătoarea
ştia totul despre tine.
Nu există ezitări în alegerea brandurilor puse la vânzare: „Eugenii”, „Ciocolată ROM”, „Borş Magic”, „Delikat”, „Muştar de
Tecuci”, „Parizer de Tulcea”, „Pufuleţi cu surprize”, „Seminţe bulgăreşti”. Am văzut chiar şi bere „Timişoreana” la
sticle de doi litri sau sucuri „Frutti Fresh” de grape-fruit la 2,5 litri.
Preţurile sunt destul de ridicate, aproape duble faţă de cele din ţară. De
exemplu, o sticlă de vin „Lacrima lui Ovidiu” costă 11 Euro, în timp ce o varză
murată în pungă vidată ajunge să coste 5 Euro.
Limba de
comunicare este româna, iar pe lângă alimente, aici poţi afla, dacă eşti
interesat, numele unei societăţi care transportă celebrele „pachete” pe ruta
România-Italia sau numele unui avocat român înscris la Baroul italian (care te
poate asista la nevoie), poţi cumpăra cartele telefonice „Digi”, sau te poţi simţi
pur şi simplu acasă.
Labels: Români în Italia